Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Cheile Plaiului.
Judetul Alba
Denumirea ariei/zonei protejate: Rezervaţie naturală geologică, de interes naţional Cheile Plaiului.
Suprafaţa şi limitele: 180 ha, din care 110 ha în rezervaţia propriu-zisă şi 70 în zona tampon. Limita nordică urmăreşte partea superioară a abruptului de pe versantul stâng al văii Izvoarele, dominat de Vârful Cornului (1238 m), iar cea sudică pe marginea abruptului dominat de Vârful Pleşii (1131 m) şi cotele 1103 m şi 1161 m. Limita estică este trasată pe versantul stâng al văii Izvoarele, la limita stâncăriilor lipsite de vegetaţie cu păşunea, iar pe cel drept de marginea pădurii. Înspre vest, limita intersectează apa pârâului la circa 1100 m altitudine, fiind trasată prin păşune, perpendicular pe axul văii. Zona tampon include porţiuni de pădure aflată pe dreapta văii şi păşune slab productivă. Lăţimea acesteia este cuprinsă între 100-250 m.
Anul înfiinţării şi documentul de constituire: Arie protejată de interes naţional, instituită în anul 2000, conform Legii 5/2000.
Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: Consiliul Local Livezile şi Ocolul Silvic Aiud pădure, stâncării neproductive şi păşune.
Descrierea ariei:
1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: geologică, reprezintă un peisaj pitoresc, deosebit de spectaculos, modelat în calcare.
2. Situaţia administrativă: comuna Livezile, satul Izvoarele.
3. Poziţia geografică: Cheile Plaiului sunt situate în nord-estul Munţilor Trascăului, pe cursul superior al Pârâului Izvoarele (afluent dreapta al Aiudului), altitudine maximă 1238 m, altitudine minimă 800 m.
4. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-60-C-c; 1:25000; 46°24’00″ lat.N; 23°38’15″ long.E.
5. Căi de acces: pe DJ 107 M Aiud-Buru (modernizat), şi apoi pe drumul comunal nemodernizat până în satul Izvoarele, în vestul căruia se află rezervaţia. În cadrul rezervaţiei, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu cruce roşie.
6. Structura şi evoluţia componentelor naturale:
Geologia. Cheile sunt săpate în calcare de vârstă jurasică aflate peste roci ofiolitice.
Relieful. Cheile au o lungime de 1,2 km şi sunt străjuite la nord de Vârful Cornului (1238 m), iar la sud de Vârful Pleşii (1130 m). Ele sunt înconjurate de creste zimţate (în număr de patru) desprinse din versantul sudic al Vârfului Cornului, pornind din abruptul imens al acesteia şi coborând până la talvegul văii, turnuri, ace, stânci tip „babe”, imense culoare pline de grohotişuri, grohotişuri mobile, dezgolite de vegetaţie. Peisajul este acela al unei mări cu valuri pietrificate. Dacă versantul stâng al Cheilor Plaiului este mai lung şi mai bogat în forme reziduale, cel drept este mai puţin accidentat. În talveg apar numeroase rupturi de pantă ce dau naştere unor cascade.
Clima este supusă influenţelor vestice. Temperatura medie anuală oscilează între 6-8°C, iar precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 800-900 mm.
Hidrografia. Cursul care a format cheia şi care drenează acest sector este Pârâul Izvoarele (afluent dreapta al Aiudului).
Solurile predominante sunt rendzinele, alături de care apar soluri humico-calcice pe unele brâne şi poliţe, precum şi roca la zi. Pe rocile necarbonatice apar soluri argilofluviale şi brune de pădure.
Vegetaţia. Rezervaţia se află în etajul pădurilor de gorun (Quercus petraea) în amestec cu carpen, cer, mesteacăn, şi pin şi larice (cultivate).
7. Modul de ocrotire: suprafaţa ocrotită nu este marcată şi nu are placă indicatoare; pădurea este sub supravegherea Ocolului Silvic.
8. Starea actuală a rezervaţiei. Deşi peisajul este puternic umanizat prin defrişare şi utilizare agricolă a terenurilor, starea sa este totuşi bună. Numai în câteva areale se constată manifestarea eroziunii în suprafaţă, mai puţin în adâncime, şi a alunecărilor superficiale. La baza abrupturilor calcaroase sunt acumulări locale de grohotiş fixate, dar foarte uşor de pus în mişcare.
