Breaking News
Home » Munti » Muntii Metaliferi
GEKO's WorkGroup Inc.

Muntii Metaliferi

Muntii Metaliferi

Muntii Metaliferi  încep, în vest, de la Culoarul Căpruţa-Slatina dg Mureş-Gurahonţ şi se termină, în est, la Valea Ampoiului (de la Alba Iuia la Zlatna), după care pătrund spre nord în bazinele superioare ale văilor Ampoiţei, Galdei şi Stremţului (toate aceste văi taie, spre aval, barele calcaroase ale Munţilor Trascău, formând impresionantele sectoare de chei), venind în contact cu Munţii Trascăului pe o linie ce începe aproximativ la Zlatna şi se continuă pe la Întregalde până la Sălciua de Jos (pe Arieş). în nord, limita ajunge la Depresiunea Brad (Crişul Alb), apoi trece prin Pasul Buceş (Vâlcan, 725 m) şi se continuă pe văile Abrudului şi Arieşului, iar în sud muntele este limitat de Culoarul Mureşului, între  Căpruţa şi Alba Iulia.

Între aceste limite, Munţii Metaliferi prezintă o mare complexitate în ceea ce priveşte alcătuirea geologică: ofiolite, dispuse pe o fâşie mediană, reprezentate prin roci magmatice efuzive, rezultate din pătrunderea magmelor pe liniile de dislocaţie şi pe fisurile zonelor de geosinclinal în curs de scufundare sau de oscilaţie (Gr. Ioachim, N. Mihăilescu…, II, 1977, p. 262), magmatite intruzive şi efuzive (granite, gabrouri, bazalte, riolite, dacite, andezite) şi diferite formaţiuni sedimentare (calcare, gresii, conglomerate, marne, argile etc). Ofiolitele pot fi asociate cu diferite formaţiuni, inclusiv sedimentare, de acestea fiind legate unele zăcăminte de crom, platină, titan, cupru, pirită şi mangan. La marea varietate petrografica se adaugă o tectonică corespunzătoare, un relief variat, numeroase bogăţii ale subsolului şi un grad accentuat de umanizare.

În relief sunt impuse ofiolitele, calcarele mezozoice şi magmatitele laramice (Săvârşin, Căzăneşti, Ciungani, Vaţa de Jos etc), sub formă de măguri şi vârfuri conice, apoi  formaţiunile neogene, extinse pe arii destul de largi (masivele Barza, Săcărâmb, Almaşu Mare-Zlatna, Roşia Montană, Baia de Arieş etc), în jurul lor fiind dezvoltate platouri de lavă sau de piroclastite vulcanice (Geografia României, III, 1987, p. 475).

Au, ca şi restul Munţilor Mureşului, altitudini reduse (800-1200 m), maxima fiind înregistrată în Vf. Poieniţa, la izvoarele Văii Stremţului (1437 m), la acesta adăugându-se alte vârfuri rotunde sau ascuţite (în formaţiuni intruzive sau efuzive, în calcare mai dure), urmate de treapta reliefului mediu şi apoi cea a depresiunilor. în condiţiile în care văile taie formaţiuni mai dure se formează defilee sau chei (Zam, Gurasada, Băiţa etc), iar în spatele acestora sunt situate, în cele mai numeroase dintre cazuri, bazinete depresionare cu caracteristică de suspendare.

Relieful şi clima imprimă vieţii umane particularităţi corespunzătoare: sate mici şi mijlocii, răsfirate, terenuri cultivate cu secară, cartofi, apoi păşuni şi fâneţe, urmate de păduri pâlcuite în părţile mai joase şi în masiv în cele înalte. Destul de frecvent, păşunile şi fâneţele sunt prezente pe versanţii şi platourile din munte, unde apar aşezările risipite, în multe locuri sub formă de crânguri.

Condiţiile climatice sunt asemănătoare cu ale altor culmi montane de aceeaşi poziţie geografică şi altitudine: 4-6° C pe interfluvii, 8-9° C la baza muntelui,-40…- 6° C în ianuarie şi 16-18° C în iulie, precipitaţiile înregistrate fiind de 800-1 000 mm/an. Poziţia spaţiului montan între râuri mari (Mureş, Crişul Alb şi Arieş) conduce, în mod firesc, la existenţa unei reţele hidrografice cu văi scurte: Ampoi, Geoagiu, Băiţa, Almaş, Abrud etc. La Geoagiu-Băi şi Vata de Jos sunt cunoscute apele termominerale, care au determinat apariţia unor staţiuni balneoclimaterice, cele de Geoagiu-Băi fiind folosite încă din perioada daco -romană, iar la Boholr, în condiţii de eruptiv neogen, se remarcă apele carbogazoase, în acest areal formându-se şi însemnate depozite de travertin.

În zonele mai înalte, pe areale restrânse, vegetaţia forestieră este constituită din amestec de fag cu brad şi chiar molid, urmată de fag şi. de gorun, iar mai jos, pe pantele însorite şi sub influenţa maselor de aer fochnizate se întâlneşte chiar gârniţa.

Vechimea vieţii social-economice este dovedită încă din perioada predacică, apoi dacă şi daco-romană, când în acest spaţiu montan se practica, pe scară largă, exploatarea aurului şi argintului la Zlatna (Ampelum), Roşia Montană (Alburnus Maior), Brad, Baia de Arieş etc. Metalele preţioase au continuat să fie exploatate şi în evul mediu şi mai cu seamă din momentul în care aceste teritorii au trecut în stăpânire habsburgică, în acest scop fiind realizate o serie de instalaţii, inclusiv lacuri (Făerag, pe Valea Certejului, în amonte de Certeju de Sus), apa acestuia fiind folosită la şteampurile din aval (Gr. Pop, Gh. Măhăra, 1968).

Complexitatea litologică a favorizat formarea unor variate resurse ale subsolului, cele auro-argintifere. precum şi o serie de metale neferoase fiind prezente în cunoscutul “Poligon Aurifer” Brad – Roşia Montană – Zlatna -Săcărâmb şi în alte areale din Munţii Metaliferi, toate acestea fiind prelucrate, în principal, la Zlatna. în vecinătatea oraşului Brad, la mina Musariu, s-au pus în evidenţă filoane de aur nativ. Mai trebuie menţionate şi alte resurse metalifere din acest spaţiu montan: minereurile de cupru din zona Roşia-Poieni (est de Roşia Montană, cu conţinut redus de metal), pirotina nicheliferă de pe Valea Troaş (Săvârşin), titano-manganitele vanadifere şi nichelifere (Ciungani-Căzăneşti), cinabrul (Izvora Ampoiului, cunoscută sub numele de Valea Dosului până nu cu mult timp în urmă) etc. Alăturat metalelor menţionate, Munţii Metaliferi dispun şi de bogăţii nemetalifere: calcare (pe baza acestora funcţionând unitatea de lianţi de la Chişcădaga, pe dreapta Mureşului, în apropierea oraşului Deva), marmură, graniţe (Săvârşin), travertin (Banpotoc), bazalt (Brănişca) etc.

Sunt străbătuţi de şosele modernizate: Brad-Deva, Alba Iulia-Zlatna -Abrud-Câmpeni-Turda şi de unele căi ferate: Alba Iulia-Zlatna (multă vreme îngustă, în prezent cu ecartament normal), Deva-Brad şi Abrud-Câmpeni-Turda (îngustă, construită în anul 1911). Oraşele din cadrul unităţii sunt Brad (16 482 locuitori, în anul 2002), Geoagiu (5 984 loc), Baia de Arieş (4 469 loc.) şi Zlatna (8 612 locuitori), acesta din urmă fiind până nu cu mult timp în urmă un importanz centrul de prelucrare a metalelor auro-argintifere şi neferoase din zonă (cupru, plumb etc), după separarea cărora rezulta sulful ce era folosit la fabricarea acidului sulfuric.

Pe baza complexului de caracteristici geografice, în cadrai Munţilor Metaliferilor pot fi separate mai multe subunităţi: Munţii Săvârşinuhri, Munţii Săcărâmbului, Munţii Ampoiului, Munceii Roşiei Montane şi Munceii Vinţului, Ia care se adaugă depresiunile Zlatna şi Brad-Hălmagiu.

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

034-Poiana-Tamnei-Fuieroaga-Tamnei-Muntii-Mehedinti

Muntii Almajului

 Muntii Almajului 1. Asezare, intindere, limite si acces Munţii Almăjului sunt situaţi în partea de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>