Muntii Baiului

Localizare: Muntii Baiului fac parte din Carpatii de Curbura, fiind situati in partea vestica a acestora. Ei ocupa o suprafata de circa 300 kmp, in cea mai mare masura cuprinsa in bazinele superioare ale vailor Prahova si Doftana.
Cea mai mare parte a lor apartine judetului Prahova; in extremitatea nordica, cateva culmi fac parte din judetul Brasov.

Descriere: In vest, limita este data de valea Prahovei; ea poate fi usor urmarita privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe varful Furnica. Acesta separa muntii Baiului de muntii Bucegi intre localitatile Sinaia si Busteni.
Limita nordica a acestor munti are un traseu sinuos. Intr-o prima sectiune este data de valea Azugii de la confluenta cu Prahova si pana aproape de obarsie. Ea ii separa de culmile Clabucetelor Predealului. Pe tot parcursul, Azuga are o vale larga, adancita cu 350 – 400 m fata de Clabucete si 400 – 700 m in raport cu principalele varfuri si culmi aleUnghiei Mari, Rusului, Neamtului, Cazacului din muntii Baiului.
In est, valea Doftanei intre pasul Predelus si localitatea Traisteni desparte muntii Baiului de muntii Grohotis. La inceput, valea ingusta a Doftanitei separa culmile impadurite si orientate vest-est ce vin din varfurile Paltinu, Neamtu si Rusu de cele ce coboara din pasul Predelus si varful Priscu. La confluenta Doftanei cu Musita si valea Neagra se deschide un frumos bazinet de eroziune diferentiala, cu lunci si terase largi.
La sud, limita muntilor Baiului poate fi trasata pe culoarul creat de adancirea celor doua vai ale Florei, afluenti ai Prahovei si Doftanei. La nord de aceste vai se desfasoara ultimele culmi ale Baiului, cu inaltimi de 1400 – 1600 m, iar la sud un ansamblu de varfuri si culmi netezite la 1000 – 1100 m. Contactul dintre ele se realizeaza prin versanti cu panta mare si o diferenta de nivel de 350. – 500 m.

Acces: dinspre Valea Prahovei sau dinspre Valea Doftanei. Puncte de plecare in drumetii: Posada (la 7 km de Sinaia, 660-740m), Sinaia (de la 740-1000m), Poiana Tapului (la 4 km sud din centrul orasului Busteni, la o altitudine de 840 – 900 m), Busteni (intre 860 – 940 m), Azuga (la o altitudine de 940 – 1020 m), Predeal (la 1000 – 1159 m),Valea Doftanei (la 21 km de Campina), Secaria (comuna situata in sudul munţilor Baiului, aflata la 8 km de Comarnic si 6 km de satul Tesila).
Geologie : Munţii Baiului se desfasoara pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului. In componenţa lor se includ marno-calcare, gresii calcaroase cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc., de varsta cretacica
In bazinul Zamorei apar local sisturi cristaline incluse in masa sedimentara si pe care eroziunea le-a descoperit.

Clima: Climatul este specific muntilor mijlocii, cu diferente mici in desfasurare pe vertical a parametrilor meteorologici.
Circulatia maselor de aer este predominant din V si NV, in partea de S muntii se afla si sub influenta maselor de aer sudice care inainteaza din Campia Romana.
Valorile termice lunare si anuale inregistreaza variaţii moderate. La 1400 – 1500 m, in cursul anului, temperaturi medii lunare negative sunt posibile in circa 4 luni, intervalul crescand pe crestele si varfurile inalte pana la 5 luni. In ianuarie si februarie, valorile medii anuale scad in acelasi sens de la (+) 4 ºC – (-) 6ºC, la (+) 8 ºC – (-) 9ºC. Valorile medii lunare se menţin sub 10ºC in cea mai mare parte a intervalului. Temperaturile diurne rar depasesc 25ºC. Maximele absolute, inregistrate frecvent in iulie, oscileaza intre 25 ºC si 30ºC.
Precipitatiile care cad pe parcursul a 160 – 180 zile pe an ajung la valori de aproape 1000 mm; cantitaţile cele mai mari se inregistrandu-se in lunile mai – iulie, depasind de regula 150 mm. Cele mai puţine precipitaţii cad in intervalele septembrie – octombrie si februarie – aprilie, minima fiind in septembrie, care este luna cea mai propice activitaţii turistice.
Ninsoarea este posibila in peste 80 de zile, intre 1 octombrie si 15 mai; stratul de zapada se menţine 140 – 170 zile, de la finele lunii octombrie si pana in prima parte a lunii mai. Cerul este senin in 40 – 42 zile, de la finele lui august si pana la jumatatea lunii octombrie; parţial acoperit de nori in 160 – 190 zile, in lunile mai – august; complet acoperit in 125 – 160 zile, in perioada decembrie – iunie. Vremea cea mai frumoasa, propice drumeţiilor, ramane intre 10 iulie si 15 noiembrie, cand lunar numarul de ore cu soare variaza intre 160 si 220.
Vantul este puternic si deseori violent iarna. Direcţia principala a curenţilor de aer este NV – SE pentru cea mai mare parte a munţilor Baiului; in sectorul sudic, frecvenţa mare au si curenţii de aer orientaţi S – N sau N – S.
Ceaţa este posibila in orice luna a anului, inregistrand o frecvenţa mai mare, 15 – 24 zile, in sezonul rece, decembrie – aprilie. Cele mai puţine zile cu ceaţa sunt in perioada august – septembrie.
Caracteristicile climatice ale culmilor joase si ale vailor din munţii Baiului permit desfasurarea de drumeţii in condiţii bune in tot timpul anului. Intervalul in care acestea sunt foarte favorabile excursiilor de cateva ore, ţine de la sfarsitul lunii aprilie pana la inceputul lunii decembrie. Sporturile de iarna se pot practica mai ales pe versanţii despaduriţi, cu expunere nordica, in perioada decembrie – martie, cu precadere intre 15 decembrie si 10 martie.

Hidrografie: Reteaua densa de rauri din zona este conectata la doua mari artere hidrografice, Prahova si Doftana.
Prahova isi aduna primele ape din vatra orasului Predeal. Izvorul principal se afla in sectorul stadion gara, de unde albia este canalizata pana la confluenţa cu primul afluent principal – Puristoaca, ce vine din stanga, tocmai de sub munţii Susai si Clabucet. Devine un rau viguros dupa ce primeste pe dreapta apele Rasnoavei. Strabate defileul dintre Clabucetul Taurului si Clabucetul Baiului, isi uneste apele cu cele ale Azugii, iar de la confluenţa cu paraul Cerbului intra intr-o depresiune creata in munţi.
Afluenţii Prahovei, ce coboara din munţii Baiului, isi au obarsia in izvoare presarate sub culmea principala, la o inalţime de 1450 – 1600 m. Cel mai important, Azuga, se desfasoara pe o lungime de 22 km si are un bazin de 87 kmp. Isi are obarsia sub varfurile Retevoi si Cazacu, la 1600 m.
Doftana isi are obarsia in pasul Predelus la o altitudine de 1260 m. Paraul abia format primeste pe stanga apele Urlaţelului, iar caţiva kilometri mai in aval intra in bazinul depresionar Valea Neagra, unde se uneste cu paraiele Musiţa sau Rusu si Valea Neagra.
Afluenţii Doftanei au o desfasurare NV – SE, iar obarsiile lor se afla la 1500 – 1650 m inalţime.
Izvoarele sunt numeroase, dar in majoritatea situaţiilor se afla la altitudini joase. Izvoare minerale apar in mai multe locuri pe vaile afluente Prahovei. Cele mai insemnate se afla pe valea Cainelui.

Flora: La peste 1600 m altitudine, culmile si varfurile sunt acoperite de o vegetaţie subalpina cu tufarisuri si diferite asociaţii de pajisti. Intre 1400 si 1650 m, in imediata vecinatate a padurii si pe suprafeţele cu expunere nordica si nord-vestica, se intalnesc palcuri de molizi cu dimensiuni mici, tufisuri cu ienupar pitic (Juniperus sibirica), arin (Alnus viridis), afin (Vaccinium myrtillus), merisor (V.vitis-idaea) etc. Se asociaza taposica (Nardus stricta), iarba vantului (Agrostis tenuis), pieptanariţa (Cynosurus cristatus), tarsa (Deschampsia flexuosa), mai multe specii de licheni, muschi etc. In jurul stanelor, asociaţiile cu paius sunt adesea inlocuite, datorita abundenţei materiilor organice, cu hirusor (Poa annua), grasatoare (Sagina procumbes), rocoina (Stellaria media), trifoi (Trifolium repens); pe locurile batatorite apar stevia (Rumex alpinus) si urzica (Urtica dioica). Pe versanţii din bazinele de recepţie ale vailor se dezvolta palcuri cu paiusca (Festuca saxatilis), rogoz (Carex serpenvires), malaiul cucului (Sesleria rigida). Sub 1450 m urmeaza etajul forestier, format mai intai din paduri de conifere, mai ales molid, apoi din amestec de esente de conifer cu foioase, iar de la 1000 m in jos din paduri de fag. Padurile de molid ocupa cea mai mare parte a culmilor secundare si a versanţilor cu expunere nordica.
Subarboretul se dezvolta in rarituri, in sectoare defrisate sau la marginea padurii, catre albiile vailor. Aici sunt frecvente exemplare de alun, arin, mesteacan, soc etc. Umiditatea mai accentuata si aproape constant favorizeaza prezenţa ferigilor, muschilor si ciupercilor. Doar in luminisuri, covorul vegetal este ceva mai bogat, iar florile imprima nuanţe aparte in verdele intens al padurii de molid. Alaturi de ghiocei, viorele, clopoţei, degetaruţ, branduse sunt intalnite macrisul iepurelui, colţisor, zmeura, fragi, iar in bazinul Vaii Rele exemplare de narcise.
Fagul (Fagus silvatica), mult mai raspandit in jumatatea sudica si pe culmile dinspre Doftana, formeaza paduri compacte sau in amestec cu bradul, arţarul (Acer pseudoplantanus), ulmul (Ulmus montana), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior) etc.
Stratul erbaceu este bogat – floarea soarelui (Anemone), ghiocelul (Galanthus nivalis), brebenelul de munte (Corydalis cava), toporasul (Viola silvestris), piciorul cocosului (ranunculus), podbalul (Tussilago farfara), spanzul (Helleborus purpurascens), mierea ursului (Pulmonaria molissima), vinariţa (Asperula odorata), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), laptele cucului (Euphorbia amygdaloides), leurda (Alium ursinum), coada calului (Equisetum palustre), rogozul, rodul pamantului (Arum maculatum), coada cocosului (Polygonatum verticillatum), ochii pasaruicii (Myosotis palustris), ferigi etc.

Fauna: Diferite tipuri de specii de animale se gasesc la niveul padurii, in frunzar si in solul de sub padure, ca si in apele curate ale paraielor ce se scurg spre Doftana si Prahova. Lumea animala a padurilor este bogata: numeroase insecte, pasari (privighetoarea, mierla, cinteza, gainusa de munte), reptile, mamifere comune Carpaţilor – ursi, lupi, mistreţi, cerbi, caprioare, vulpi, veveriţe etc.

Rezervatii naturale: In munţii Baiului exista doua rezervaţii naturale. Una se afla in bazinul superior al Vaii Rele, pe versantul sudic al muntelui Cumpatu, unde vegeteaza narcisa (Narcissus angustifolius). In cartierul Cumpatu al orasului Sinaia, pe 1,4 ha, se poate vedea o alta rezervaţie. Aici, alaturi de anini (Alnus incana), care reprezinta elementul principal, se gasesc exemplare de fag, carpen, paltin, brad, molid, rachita rosie (Salix purpurea), larice, par padureţ (Pirus pyraster), mar padureţ (Malus silvestris), alun, paducel, maces etc.

Sursa: http://www.asociatiaturismprahova.ro/ro/idei-de-vacanta/natura/munti/muntii-baiului