Breaking News
Home » Judeţe » Maramures
GEKO's WorkGroup Inc.

Maramures

Judetul Maramures

Asezare Geografica

Judeţul Maramureş este situat în partea de nord a tării, fiind delimitat de judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafaţa ţării) şi un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.
Zona montană apartinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş.
Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.
Relieful:
este predominant muntos, in general accidentat, inaltimile variind intre 200 m in depresiuni si 2.300 m pe culmile muntilor (care reprezinta prin excelenta 3/4 din teritoriu). Are aspectul unui larg amfiteatru natural. Depresiunea Maramuresului este inconjurata de munti in totalitate, la sud-vestul ei aflandu-se muntii vulcanici Oas, Gutai si Tibles, la est Muntii Maramuresului si la sud-est Muntii Rodnei (cu vf. Pietrosu de 2.303 m), cu creste ascutite si prelungi, abrupturi impunatoare si vai pitoresti. Mai cuprinde parti din Subcarpatii Transilvaniei, Podisul Somesan, Dealurile vestice;

Clima:
este diferentiata, in functie de diversitatea formelor de relief, temperat continentala, cu vanturi din directia sud-vest si sud-est; 275 de zile dintr-un an au valori pozitive de temperatura; precipitatiile atmosferice sunt printre cele mai ridicate din tara, circa 70% din zonele judetului primesc intre 900-1000 mm precipitatii pe an.

Istoric

Provincie aparent „închisă în sine” prin coordonatele sale geografice, depozitară a unei civilizaţii româneşti tradiţionale, dar şi loc de interferenţe etnice, Maramureşul a jucat un rol important în ansamblul istoriei româneşti şi nu numai.

Constituit din o parte a fostelor „ţări”ale Maramureşului, Chioarului, Lăpuşului şi Codrului, actualul judeţ Maramureş are o istorie străveche, aşa cum au dovedit-o cercetările arheologice care au scos la iveală urme ale prezenţei omului pe aceste meleaguri încă din paleolitic, existenţa umană fiind evidenţiată pe parcursul tuturor perioadelor istorice.

Atestat documentar în anul 1199 (când se consemnează desfăşurarea unei vânători în pădurile Maramureşului la care participa şi regele maghiar Emeric), Maramureşul a fost caracterizat, din punct de vedere al organizării politico-administrative, de cnezate şi voievodate româneşti (cnezatul Cuhea al Bogdăneştilor, cnezatul Mara, cel al Cosăului etc) a căror evoluţie a fost întreruptă de cucerirea maghiară, rezistenţa în faţa acestei ofensive fiind atestată documentar cel mai sugestiv în cazul lui Bogdan de Cuhea, numit în documentele maghiare ale anilor 1342-1343 „fost voievod” şi „infidel”.

De altfel, acelaşi Bogdan trece munţii în anul 1359 şi contribuie la formarea statului medieval Moldova, având, de atunci, un loc aparte în tradiţia istorică românească.

„Ţara Maramureşului” (termen întâlnit pentru prima dată într-un document din anul 1299) se remarcă după cucerirea maghiară şi introducerea instituţiilor medievale specifice, inclusiv a comitatului, prin continuarea existenţei unei autonomii locale în care rolul nobilimii româneşti, inclusiv în planul spiritualităţii, este bine documentat.

Astfel, în anul 1391, mănăstirii de la Peri îi este conferit statutul de stavropighie, iar egumenului de acolo prerogative cvasi-episcopale, la Peri realizându-se şi traducerea unor cărţi religioase în limba română.

În secolele următoare, Maramureşul, Chioarul sau Lăpuşul au aparţinut alternativ, din punct de vedere administrativ, fie de principatul Transilvaniei, fie de Ungaria, un moment important constituindu-l Unirea lui Mihai Viteazul (1599-1600), cînd o mare parte a zonei, inclusiv Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa.

Pe palierul istoriei sociale, vom aminti doar despre faptele haiducilor lui Grigore Pintea Viteazul, acesta ieşind din scenă odată cu uciderea sa la porţile oraşului Baia Mare (12 august 1703), dar rămânând până astăzi prezent în tradiţia locală.

Istoria politică nu poate să nu consemneze participarea cetăţenilor din zonă la momente precum revoluţia de la 1848-1849 sau la mişcarea naţională a românilor de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Şişeşti” sau George Pop de Băseşti sunt doi dintre reprezentanţii remarcabili ai elitei româneşti care au pregătit, prin demersurile lor, actul Unirii de la 1918, în urma căruia Transilvania, Banatul, Crişana şi o parte a Maramureşului s-a unit cu România.

Judeţul Maramureş interbelic cuprindea doar o treime (partea de la sud de râul Tisa) din fostul comitat cu aceeaşi denumire, reşedinţa fiind la Sighet, în timp ce zona de la sudul lanţului muntos Gutâi, inclusiv oraşul Baia Mare, intrau în componenţa judeţului Satu Mare.

După revenirea la formula tradiţională a judeţelor (1968) s-a constituit judeţul Maramureş în structura organizatorică existentă şi în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităţilor din depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi a câtorva de pe văile Someşului şi Sălajului.

Astfel, termenul „Maramureş” începe să definească o altă realitate administrativă decât până atunci.

Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1329 şi care a avut o evoluţie spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de locuitori în anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât şi economic, fiind un centru urban important în această parte a ţării, cu o dezvoltare dinamică specifică.

Dacă până în 1989 industria minieră, chimică şi metalurgică au avut ponderea cea mai însemnată în economia judeţului, astăzi, activităţile tradiţionale ale zonei au fost treptat înlocuite sau completate de cele derivând din mediul concurenţial oferit de sistemul politic democratic şi de integrarea României în Uniunea Europeană.

Prin mărturiile trecutului şi frământările cotidiene ale prezentului, judeţul Maramureş este o structură administrativă care ne dezvăluie că tradiţia şi modernitatea se pot manifesta într-o simbioză perfectă.

Turism

Sunt multe regiuni din lume care merită să fie vizitate şi foarte des noi, europenii, tindem să călătorim peste mări pentru a vedea ceva exotic sau pentru a vizita oameni care încă duc o viaţă pe care probabil că bunicii noştri o cunoşteau. Se întâmplă rar să ne gândim că poate nu e nevoie să călătorim departe pentru a experimenta „călătoria în timp”.
Aflat în nordul României, Maramureşul este un colţ al Europei foarte puţin cunoscut. În mijlocul unui relief deluros şi a unor văi bogate, trăiesc oameni, iar majoritatea încă urmează stilul de viaţă agrar tradiţional. Viaţa lor poate părea grea şi simplă – şi chiar este – o luptă milenară împotriva vremii, pentru a cultiva recolte, pentru a creşte animale, pentru a lucra din zori până în seară fără multele conforturi mecanicizate şi electronice pe care noi le credem esenţiale. Dar această viaţă se poate răsplăti prin simplicitatea pe care o arată fiecare zi de muncă, iar familia şi prietenii garantează că adesea se pot găsi motive de sărbătoare. Sărbătorile sezoniere, precum Crăciunul, Paştele sau alte sărbători locale şi nunţi, şi-au păstrat valoarea de a rupe rutina zilnică, de a petrece mai multe zile la rând şi acest lucru se face cu plăcere.
Oamenii din Maramureş, moroşenii, sunt foarte ospitalieri, întotdeauna gata să-şi primească vizitatorii în casele lor, să ofere un pahar de horină, băutura locală distilată, făcută din prune sau mere. Ospitalitatea lor este faimoasă, aşa cum e şi plăcerea de a socializa cu prietenii, dar şi cu vizitatorii. Acest fapt face din Maramureş un loc „uşor” şi interesant de vizitat, pe lângă faptul cp oamenii şi-au păstrat tradiţiile poate mai bine decât orice altă comunitate română, încă purtând costumul popular, ţesându-şi textile, sculptând obiecte din lemn şi tot aşa

Satul tradiţional a fost în totalitate construit din lemn, toate casele, şurele, şoproanele, gardurile, porţile şi bisericile cu acoperişuri din şindrilă. Încă mai există câteva sate foarte bine păstrate care supravieţuiesc în armonie cu natura înconjurătoare, cu câmpii, păşuni, pajişti, livezi şi păduri. Astăzi, multe dintre clădiri sunt făcute din cărămidă, piatră sau beton, iar acoperişurile – din fier încreţit. Din fericire, dimensiunea clădirii este încă mică, iar structura satelor nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Cel puţin porţile înalte sunt încă sculptate şi ridicate înaintea caselor ca întotdeauna.

De ce această regiune este considerată unică şi cei care au fost acolo doresc să se întoarcă? Răspunsul – un amestec de trei lucruri: peisaje incredibile, oameni cinstiţi şi simpla civilizaţie a lemnului, cu faimoasele biserici ale căror turle se pot vedea de departe. Natura, oamenii, casele şi bisericile sunt legate spiritual şi au menţinut această legătură până în prezent.

De aceea am avut numeroase motive pentru a alege ţinutul Maramureşul ca fiind al doilea volum dintr-o serie de ghiduri dedicate locurile în care oamenii, dar şi moştenirea culturală şi naturală merită să fie vizitaţi.

De ce un ghid şi nu un alt tip de carte? Deoarece noi consideră, că un ghid cultural se adresează celor care, în timp ce se simt bine într-o vacanţă de neuitat, poate ajuta totodată aşa o specială regiune să îşi menţină specificitatea şi caracterul. Pentru a asigura păstrarea regiunilor maramureşene, este necesar ca ei să nu cadă în uitare. Trebuie ca tinerii să se stabilească, să muncească şi să trăiască alături de familiile lor acolo, fiind conştienţi în acelaşi timp de importanţa moştenirii lor. Turismul cultural poate fi o investiţie reciprocă, ce poate da roade pentru toţi. Bucuria turistului şi cea a gazdei sunt ambele experienţe adevărate.

Ghidul e structurat tematic pe mai multe capitole: Geografia, Istoria, Viaţa şi Stilul, Arhitectura, Bisericile din Lemn, Itinerarii de-a lungul Văilor şi Caractere Practice.

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Judetul Vrancea

Judetul Vrancea   Asezare Geografica Are o suprafață de 4.863 km², reședința județeană este municipiul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>