Galati

Judetul Galati

Pozitia Geografica

Judeţul Galaţi, cu o suprafaţă de 4.466,3 km², reprezentând 1,9% din suprafaţa României, se înscrie în aria judeţelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagră, la confluenţa a trei mari ape curgătoare – Dunărea, Siret, Prut şi la încrucişarea unor mari drumuri comerciale.

Poziţia geografică a judeţului – proiectată pe fundalul istoriei poporului român – a însumat un complex de factori, cauze şi consecinţe, acest pământ străvechi al Moldovei învecinându-se cu Dobrogea şi Muntenia, pe el interferându-se fapte, oameni, idei, resurse, drumuri comerciale.
Aşezat în sud-estul ţării între 45^o25′ şi 46^o10′ latitudine nordică, 27^o20′ şi 28^o10′ longitudine estică, se mărgineşte în partea de nord cu judeţul Vaslui şi judeţul Vrancea, spre sud cu judeţul Brăila şi judeţul Tulcea la est cu Republica Moldova iar la vest cu judeţul Vrancea.

Condiţiile naturale ale teritoriului judeţului Galaţi poartă în peisaj amprenta unor influenţe datorate acelor entităţi geografice europene care se interferează pe pământul României.

Clima - teritoriul judeţului Galaţi aparţine în totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică şi centrală însumând mai bine de 90% din suprafaţă, se încadrează în ţinutul de climă de câmpie, iar extremitatea nordică reprezentând 10% din teritoriu, în ţinutul cu climă de dealuri). În ambele ţinuturi climatice, verile sunt foarte calde şi uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar şi de întreruperi frecvente provocate de advecţiile de aer cald şi umed din S şi SV care determină intervale de încălzire şi de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului şi Dunării introduc în valorile şi regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed şi mai răcoros vara şi mai umed şi mai puţin rece iarna.
Circulaţia generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvenţa relativ mare a advecţiilor lente de aer temperat-oceanic din V şi NV (mai ales în semestrul cald), frecvenţa de asemenea mare a advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E (mai ales în anotimpul rece), precum şi advecţiile mai puţin frecvente de aer arctic din N şi aer tropical maritim din SV şi S.

Relieful - prin poziţia sa la exteriorul arcului carpatic, judeţul Galaţi ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană şi în parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condiţiile climaterice în învelişul vegetal şi de soluri, cât şi în structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o privelişte cu înălţimi domolite, cuprinse între 310 m în nord şi 5 -10 m la sud.
Teritoriul judeţului Galaţi în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord şi mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziţie şi particularităţi de relief, cinci unităţi geomorfologice: Podişul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior şi Lunca Prutului de Jos.
Formaţiunile geologice vechi sunt prea puţin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate şi se exploatează hidrocarburi – ţiţei şi gaze naturale în zonele Schela – Independenţa, Munteni – Berheci şi Brateş. Formaţiunile geologice tinere şi în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrişuri – exploatate la Galaţi, Tecuci, Braniştea şi din albia minoră a râului Prut, au deosebită importanţă pentru industria materialelor de construcţii.

Rezervaţii şi monumente ale naturii
Principala rezervaţie naturală din judeţul Galaţi este localizată pe nisipurile din câmpia Tecuciului şi anume la sud de localitatea Lieşti, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâşie de circa 4 km lungime şi 0,5 – 1 km lăţime având o suprafaţă de circa 84 ha şi care se continuă până în lunca Siretului.
La câţiva kilometri de Municipiul Galaţi se află rezervaţia paleontologică de la Barboşi (Tirighina) cu o suprafaţă de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluşte din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galaţi, şi anume la nord de oraş, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceşti, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervaţie paleontologică. A treia rezervaţie paleontologică se află lângă oraşul Tecuci, pe şoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galaţi, cu o suprafaţă de 1,5 ha. Rezervaţia se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit “La Rateş” adică acolo unde a fost cândva un han.
În partea de răsărit a judeţului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localităţile Băneasa şi Roşcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit şi bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende şi o mare serbare populară care are loc în fiecare an. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuţi în lupta de la Roşcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Şi în pădurea de la Hanu Conachi se desfăşoară în fiecare an, sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervaţii constituie nu numai obiective ştiinţifice, dar şi atracţii permanente pentru turişti.

Istoric

Teritoriul judeţului Galati poartă mărturii materiale ale prezenţei omului din timpuri străvechi, preistorice. Analiza succesiunii şi repartiţiei dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul judeţului a fost populat şi a intrat pe circuitul folosinţei umane din timpuri preistorice.

Cele mai vechi vestigii umane în ţinutul Covurluiului aparţin paleoliticului final şi epipaleoliticului. Culturile paleolitice sunt localizate la Bereşti şi la Cavadineşti. Paleoliticul superior a fost pus în evidenţă în nordul judeţului, pe moşiile aşezărilor Pleşa, Puricani, Crăieşti, Bălăbăneşti, Şipote, Rădeşti, Băneasa, Suceveni.

În succesiunea strategică arheologică au fost localizate şi aşezări din neoliticul vechi, aparţinând culturii Criş, ce apar sub formă de aşezări neîntărite. Urmele acestei culturi au fost descoperite la Negrileşti şi la nord de Tecuci, pe valea Bârladului, la Munteni. La Bereşti au fost puse în evidenţă urme ale culturilor Precucuteniene şi Cucuteniene. Cultura Precucuteniană este reprezentată prin ceramică pictată bicromă şi tricomă la Stoicani, Măstăcani, Smulţi, Drăgăneşti, Băneasa, Suceveni. Cetăţuia de la Stoicani arată, prin resturile culturii materiale, ocupaţiile vânătoreşti, de creşterea animalelor şi de cultură a plantelor, practicate de locuitorii acestui teritoriu, ca şi unele meşteşuguri casnice, ca de exemplu olăritul, torsul, ţesutul.

Continuitatea populaţiei este dovedită de culturile materiale aparţinând perioadei de tranziţie spre epoca bronzului, reprezentate prin aşezări de tip “Sălaş” la Stoicani.

Epoca fierului a lăsat numeroase urme materiale descoperite şi cercetate în peste 15 localităţi actuale, arătând pătrunderea unor influenţe ale civilizaţiei greceşti dinspre Dobrogea. Astfel, ceramică şi monede greceşti au fost descoperite la Galaţi, Barboşi şi Frumuşiţa, iar la Galaţi se pare că a existat chiar o aşezare grecească. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pătrunderii civilizaţiei şi culturii materiale greceşti pe direcţia Histria – gura Siretului – Barboşi – Poiana (Tecuci) – Trotuş – Oituz, ceea ce demonstrează intensitatea activităţii materiale şi spirituale a autohtonilor.

Cultura geto-dacică este reprezentată prin aşezări localizate pe vetrele actuale de la Galaţi şi Frumuşiţa şi prin aşezarea Piroboridava (Poiana, comuna Nicoreşti).

Viaţa romană a fost deosebit de intensă. Castrul militar de la Barboşi şi aşezarea civilă de pe vatra Galaţilor de azi întreţineau legături comerciale cu Moesia Inferioară şi cu Grecia şi Asia Mică pe Dunăre şi Pontul Euxin.

Numeroase urme materiale pun în evidenţă şi perioada migraţiei popoarelor, care au lăsat urme şi în toponimia acestor locuri.

În secolele X-XIII se înscriu şi pe teritoriul actual al judeţului Galaţi forme ale feudalismului timpuriu, strâns legate de influenţa bizantină, fapt atestat de numeroase monede bizantine descoperite. În secolele XV-XVI sunt atestate de documente istorice scrise, numeroase aşezări, ca de exemplu Blăjerii de Jos (1448), Lieşti (1495), Şerbăneştii (1430), Buceştii (1548), Drăgăneşti (1575) etc., iar în secolul al XVII-lea Umbrăreşti (1649), Salcea (1695), etc.

Pe harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldaviae sunt consemnate aşezările Nicoreşti, Poiana, Piscu, Corod, Oancea, Adam, Tulucesti, Folteşti, Tecuci, Galaţi.

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea apar sloboziile, care duc la îndesirea reţelei de aşezări rurale, din care astăzi s-au păstrat Slobozia Băneasa, Slobozia Oancea,  Slobozia Conachi şi Slobozia Corni.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au ivit aşezări rurale noi ca urmare a creşterii producţiei marfă de cereale după 1859, a reformei agrare din 1864 şi după împroprietărirea din 1879.

Diferitele forme de populare – migraţiile, păstoritului agricol, infiltraţiile lente şi colonizările, imigrările (lipoveni, greci, bulgari, armeni, evrei etc.) au contribuit la modificarea structurii demografice a judeţului. Astfel, popularea a fost stimulată de dezvoltarea agriculturii, de liberalizarea comerţului, de intensificarea circulaţiei, de procesele de împroprietărire.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, au avut loc frământări social-politice şi conflicte numeroase. Acestea au contribuit la accelerarea procesului de destrămare a relaţiilor feudale şi la apariţia şi accentuarea relaţiilor de producţie capitaliste.

Masele populare din judeţ au acţionat în mişcarea antiotomană din anul 1821 şi în aceea revoluţionară de la 1848.

Participarea activă a populaţiei din fostele judeţe Covurlui şi Tecuci la lupta pentru unirea principatelor a fost determinată, în bună parte, de faptul că aici au trăit şi activat patrioţi înflăcăraţi ca Alexandru Ioan Cuza (care a fost pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri (originar din satul Mînjina care astăzi îi poartă numele). La Mînjina participau la elaborarea ideilor unioniste personalităţi marcante ale neamului românesc, cum ar fi: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu.