Breaking News
Home » Judeţe » Suceava
GEKO's WorkGroup Inc.

Suceava

Judetul Suceava

Judeţul Suceava este situat în partea de nord-est a României şi are o suprafaţă de 8553,5 km2 (3,6 % din teritoriul ţării), fiind al doilea judeţ ca mărime din ţară.

Datorită întinderii sale, beneficiază de un relief divers şi de resurse naturale bogate.

Judeţul Suceava se învecinează la nord cu Republica Ucraina (frontieră de stat), la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud,iar la est cu judeţele Botoşani şi Iaşi. Se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate, lunci. Diferenţă de nivel între cotele extreme sunt: de la 280 m în albia râului Siret, la 2.102 m în vârful Pietrosul din Masivul Călimani. Suprafaţa judeţului se împarte pe formele de relief astfel:

– zona de munte 53 %;

– zona de podiş 30 %;

– zona de luncă 17 %.

Clima

Aşezarea geografică

şi altitudinea relativ mare a reliefului determină o climă mai aspră în judeţul Suceava, comparativ cu judeţele aflate la sud sau cele cu altitudini medii mai mici. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) şi cu climă continental-moderată (partea de vest).

Temperaturile medii anuale sunt:

a) climatul montan: – sub 0 grade C pe munţii înalţi;

– +6 gradeC pe versantul estic al Obcinei Mari;

b) climatul extramontan: – +7grade

– +8 gradeC.

Temperaturile cele mai scăzute din zona montană nu se înregistreazăpe vârfurile munţilor, ci în depresiuni şi văi datorită fenomenului de inversiune climatică.

Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă

 

Reţeaua hidrografică a judeţului însumează o lungime totală de 3.092 km. Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează prin intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţa judeţului Suceava, după care urmează Bistriţa (cca. 30% din suprafaţă) şi Suceava.

Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici şi lacuri antropice amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială şi potabilă, apărare împotriva inundaţiilor, piscicultură etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele 6 lacuri situate de-a lungul râului Şomuzu Mare.

Solurile de pe teritoriul judeţului Suceava au o gamă variată de tipuri, datorită complexităţii condiţiilor naturale, ca factori pedogenetici. Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumbului, etc.

Cele mai importante resurse ale subsolului judeţului se localizează în zona montană

Aici se întâlnesc rezerve de minereuri polimetalice, zăcăminte de mangan, sulfuri complexe, baritina precum şi izvoare de ape minerale. Judeţul Suceava are în componenţă următoarele unităţi administrativ – teritoriale:

– 5 municipii: Suceava – municipiu reşedinţă de judeţ, Fălticeni, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra – Dornei;

-11 oraşe: Gura Humorului, Siret, Solca, Broşteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea şi Vicovu de Sus;

– 98 comune, cu 379 sate.

 

Populaţia stabilă a judeţului Suceava înregistrată la data de 01.07.2010 a fost de 708 433 locuitori, din care:

– mediul urban – 303 541 locuitori (42,8 %)

– mediul rural – 404 892 locuitori (57,2 %)

Populaţia ocupată civilă, la data de 01.01.2010, era de 234,0 mii persoane, din care: 106,3 mii persoane în agricultură şi silvicultură, 36,0 mii persoane în industrie şi 92,0 mii persoane în alte domenii.

Populaţia activă civilă la aceeaşi dată era de 254,1 mii persoane.  Sursa (Prefectura Sucevei)

 

 Istoric

Judeţul Suceava este o zonă al cărei loc a fost fixat şi relevat de cei mai străluciţi corifei ai generaţiei de aur din epoca formării şi consolidării României moderne. Bălcescu o numea “templul de glorie al moldovenilor”. Kogălniceanu – “cea mai frumoasă parte a Moldovei, cu Câmpulungul, vechea republică română, cu Suceava, capitala domnilor eroi, cu cele mai renumite şi mai bogate mănăstiri, cu Putna, purtătoarea oaselor lui Ştefan cel Mare”. Poetul Mihai Eminescu o considera “raiul Moldovei”, cu necropolele ce adăpostesc “moaştele celor mai mari dintre domnii români”, între care, “Dragoş, îmblânzitorul de zâmbrii”, şi “Ştefan cel Mare, zidul de apărare al creştinătăţii”. Pentru savantul Nicolae Iorga această zonă, concentra, ca nici o altă parte de ţară, “toată bogăţia strălucitoare, de artă, monumentele cele mai frumoase ale vechilor domni şi boieri”. Voind parcă să conchidă asupra întregii semnificaţii istorice a acestor locuri, întemeietorul istoriografiei critice, moderne, Dimitrie Onciul, scria: “Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Fără exagerare, putem zice că, în ceea ce priveşte arta veche românească, Bucovina ocupă un loc din cele dintâi în toată lumea ortodoxă. Dacă Ardealul, cu resturile sale arheologice din epoca romană, este ţara clasică a trecutului roman în Dacia, Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc”.

Cele mai vechi urme de locuire umană pe meleagurile sucevene datează din Paleoliticul superior (circa 100.000-10.000 î. H). Ele au fost identificate şi cercetate pe cale arheologică în mai multe localităţi, între care Baia, Zvorîştea, Udeşti, Suceava, Fălticeni, Dolhasca, Ilişeşti, Bogdăneşti, Boureni etc. Uneltele şi armele de piatră descoperite în aceste localităţi – şi multe altele din cuprinsul judeţului – aparţin unor comunităţi umane de vânători şi culegători.

Diversificarea, microlitizarea uneltelor şi armelor, progresele înregistrate odată cu “revoluţia neolitică”, trecerea la agricultura primitivă, descoperirea şi folosirea focului, inventarea arcului cu săgeţi şi a monoxilei, confecţionarea vaselor de ceramică şi fierberea hranei etc. sunt bogat reprezentate şi ilustrate în urmele de cultură materială păstrate, identificate şi analizate de arheologi şi istorici în peste 25 de aşezări, între care Suceava, Solca, Ipoteşti, Probota, Bosanci, Mihoveni, Ruşi – Mănăstioara etc.

Săpăturile arheologice efectuate la Solca au dat la iveală urmele uneia din cele mai vechi exploatări de obţinere a sării prin tehnica brichetajului, iar în unele localităţi, cum ar fi cele de la Drăguşeni, Mihoveni, Preuteşti, Rădăşeni etc. au fost descoperite vase ceramice aparţinând vestitei culturi Cucuteni. La Suceava, Probota, Solca, Liteni, Cajvana, Todireşti, Basarabi, Dolheştii Mari etc. au fost identificate urme ale culturii şi civilizaţiei din toate fazele epocii Bronzului şi începuturile formării şi afirmării civilizaţiei tracice. Noile descoperiri arheologice la Siliştea Şcheii, Suceava, Grăniceşti, Volovăţ, Bosanci atestă prezenţa populaţiei dacice, dezvoltarea activităţilor specifice fabricării şi utilizării uneltelor de fier, închegarea şi dezvoltarea legăturilor materiale şi culturale ale dacilor din zonă cu romanii stabiliţi la Dunărea de Jos şi mai ales odată cu cucerirea unei însemnate părţi a Daciei. Dovezi arheologice din cele două etape ale epocii fierului, Hallstatt şi La Tène, progresele obţinute în principalele laturi ale vieţii social – economice, politice şi culturale, pot fi urmărite în mai toate localităţile judeţului şi îndeosebi la Botoşana, Udeşti, Suceava – Şipot şi alte aşezări din care ni se relevă apariţia şi afirmarea unitară a culturii şi civilizaţiei dacice, conturarea particularităţilor specifice comunităţilor aparţinând dacilor liberi, carpi şi castoboci.

Din secolul al X-lea, alături de mărturiile arheologice apar şi monede bizantine, – dar faptul cel mai important îl reprezintă – primele informaţii scrise despre românii de la răsărit de Carpaţi în general şi despre cei din nordul Moldovei în special. Astfel, în Istoria lui Nichetas Choniates, în Cronica rimată a lui Ottokar de Stiria, aflăm despre existenţa unor formaţiuni politice prestatale în nordul Moldovei. Argumente de ordin toponim, numismatic, vechimea şi persistenţa unor forme de organizare teritorială – cum sunt cele trei “republici” străvechi amintite de Dimitrie Cantemir în Descripţio Moldaviae , dintre care una, Câmpulungul Moldovenesc se află pe teritoriul actualului judeţ – explică şi faptul că, nu întâmplător aici au apărut şi s-au afirmat primele centre urbane, devenite reşedinţe ale celor dintâi domni ai Moldovei, Siret, Baia şi Suceava. În sec. XII-XIII cneji şi voievozi din zona de nord-est de la Carpaţi luptă împotriva Volhiniei. La 1277 sunt pomeniţi românii din nordul Moldovei, blahii, luptând cu cnezatele rutene. Ottokar de Stiria menţionează un “voievod român” prezent aici în fruntea unei ţări româneşti, la anii 1307-1308. Informaţiile scrise denotă existenţa unor formaţiuni politice feudale înaintea formării statului feudal independent, de la răsărit de Carpaţi, Moldova.

Marele rol jucat de înaintaşii locuitorilor din această zonă la începuturile evului mediu constă în faptul că de aici au pornit iniţiativele şi eforturile pentru alungarea tătarilor, înlăturarea vasalităţii maghiare, formarea şi consolidarea statului feudal de sine stătător, Moldova. În 1342, voievodul român Dragoş din Maramureş, ajutat de românii de aici, a trecut munţii şi a înlăturat stăpânirea tătarilor creând la Baia, o Marcă de graniţă vasală statului Ungariei. În 1352, un alt voievod român maramureşean, Bogdan I, revoltându-se împotriva regelui Ungariei a venit aici şi cu ajutorul populaţiei locale i-a alungat pe urmaşii lui Dragoş, un anume Balc, stabilind capitala la Siret şi declarând Moldova stat de sine stătător, independent.

Într-o altă etapă, domnitorul Petru Muşat (1375-1391) mută capitala la Suceava – care oferea mai bune posibilităţi de fortificare şi apărare, fiind, în acelaşi timp mai uşor de apărat, atât în faţa pretenţiilor regelui Ungariei, cât şi a regelui Poloniei, ambii fiind dornici să transforme Moldova într-un stat vasal lor. Pentru apărarea şi consolidarea independenţei Moldovei au fost construite cetăţile Şcheia, pe un pinten înalt din partea de nord – vest a oraşului, iar în partea de nord – est, vestita Cetate de Scaun a Sucevei. Din 1388 sunt atestate documentar atât Cetatea de Scaun, cât şi oraşul Suceava. Timp de aproape două veacuri Suceava devine astfel centrul politic, economic, administrativ, militar, cultural şi religios al Moldovei, care se consolidează sub domniile lui Alexandru cel Bun (1400-1432) şi mai ales ale lui Ştefan cel Mare (1457-1504) când Moldova cunoaşte atât apogeul strălucirii sale economice şi culturale, cât şi al afirmării sale pe plan internaţional. Suceava se dezvoltă, îşi sporeşte potenţialul demografic şi volumul schimburilor economice; aici se pun bazele istoriografiei româneşti, elaborându-se Letopiseţul anonim al Moldovei, cu variantele sale – cronicile moldo-polonă, moldo-germană, moldo-rusă. Sub urmaşii lui Ştefan, se continuă opera sa economică şi culturală. La cele 46 de biserici zidite de Ştefan s-au adăugat alte ctitorii şi necropole voievodale – cea mai densă concentrare de monumente medievale realizându-se tocmai pe raza judeţului – la Rădăuţi, Voroneţ, Putna, Mănăstirea Humorului, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Probota, Râşca, Pătrăuţi, Dragomirna.

Din salba acestor monumente medievale cu deosebită valoare artistică şi istorică face parte şi Voroneţul, supranumit ” a opta minune a lumii” (Paul Henri), comparabilă cu celebra Capelă Sixtină din Roma.

La începutul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568), turcii îi porunceau domnului să dărâme cetăţile şi să mute reşedinţa voievodală la Iaşi, faptul acesta marcând înăsprirea monopolului turcesc asupra Moldovei. Cetatea de Scaun a Sucevei este supusă primelor ruinări în 1564 – turcii temându-se că în aceste cetăţi se vor stabili şi consolida polonezii, care acordau azil unor domni sau boieri moldoveni potrivnici Porţii Otomane. Totuşi, Suceava nu a fost părăsită brusc. Mai mulţi domni, între care Vasile Lupu (1634-1653) au preferat să-şi păstreze încă reşedinţa de la Suceava, făcând ample lucrări de restaurare şi consolidare la Curtea Domnească şi la Cetatea de Scaun.

Un ultim moment de glorie îl trăieşte Suceava în a doua jumătate a lunii mai 1600 – când oştile lui Mihai Viteazul, intră eliberatoare în oraş şi Cetatea de Scaun; domnul unificator al tuturor românilor stă el însuşi o săptămână la Curtea Domnească, de aici vizitează o parte din mănăstiri, între care Putna şi la 29 mai 1600 numeşte pe noul pârcălab, Ioan Capturi, care îi jură credinţă lui Mihai Viteazul numindu-l “stăpânitorul şi domnul Ardealului, Ţării Româneşti şi Moldovei”.

În secolele XVII-XVIII, Suceava şi partea de nord a ţării decade considerabil, datorită invaziilor şi jafurilor săvârşite de cazaci, suedezi, polonezi, austrieci, ruşi şi turci.

La sfârşitul războiului ruso-turc din anii 1768-1774, Austria intervine ca mediatoare a păcii şi în octombrie 1774 ocupă nordul Moldovei – ţinuturile Cernăuţi, două treimi din ţinutul Sucevei şi fostele ocoale domneşti Câmpulung Moldovenesc şi Câmpulung pe Ceremuş – care prin tratatul austro-turc din 7 mai 1775 intră în componenţa imperiului habsburgic. Suceava, împreună cu majoritatea covârşitoare a localităţilor, care formează azi judeţul cu acelaşi nume, vor rămâne astfel în cadrul Bucovinei, aflându-se timp de 144 de ani, până în 1918, în graniţele imperiului austriac.

Evoluţia Sucevei şi împrejurimilor în cadrul Bucovinei imperiale s-a aflat sub înrâurirea unor factori contradictorii. Pe de altă parte, în comparaţie cu teritoriile româneşti aflate sub suzeranitatea Porţii Otomane, această zonă a fost ferită de războaie şi invazii străine, a intrat în contact cu centrele de cultură şi civilizaţie ale Europei Centrale şi Occidentale, mult mai avansate economic şi spiritual, a beneficiat de influenţa reformelor, evoluând într-un climat de ordine, de stabilitate şi legalitate. Pe de altă parte însă, colonizările şi imigrările dirijate de Curtea din Viena, i-au mărit de peste zece ori potenţialul demografic, dintr-o majoritate covârşitoare, românii au ajuns o minoritate în cadrul unui mozaic demografic format din 12 naţionalătăţi diferite şi 10 confesiuni. De aceea, în toată această perioadă, românii bucovineni s-au organizat şi preocupat pentru apărarea şi afirmarea limbii materne, înfiinţarea de şcoli, societăţi culturale şi politice, închegarea şi consolidarea legăturilor economice, politice şi culturale cu români din celelalte teritorii – în această activitate remarcându-se personalităţi de seamă, ca profesorii Aron Pumnul, I.G.Sbiera, Sextil Puşcariu, istoricii Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul, Ion Nistor, scriitorii Iraclie Porumbescu, Dimitrie Petrino, Vasile Bumbac, compozitorii Ciprian Porumbescu, Carol Miculi şi Tudor Flondor, folclorişti şi etnografi ca Simeon Florea Marian, oameni politici ca George Popovici şi Iancu Flondor, preoţi şi ierarhi ai Bisericii ortodoxe cum ar fi Constantin Murariu, Silvestru Andrievici Murariu şi alţii.

Sursa:(http://www.visitbukowina.ro/pages/romana/repere-istorice.php?lang=RO ).

 

Turism

Judeţul Suceava se constituie într-o străveche şi densă vatră de civilizaţie şi cultură românească. Un rol decisiv pentru istoria românilor l-au avut înaintaşii de aici la începuturile evului mediu prin înfiinţarea şi afirmarea primelor târguri şi formaţiuni politice prestatale, în organizarea şi finalizarea luptei împotriva stăpânirii tătarilor şi ungurilor, dar mai ales în închegarea, dezvoltarea şi consolidarea statului feudal românesc de la răsărit de Carpaţi.

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret şi Suceava, cetăţile Şcheia şi Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă şi impresionant de bogată salbă de ctitorii şi necropole voievodale şi boiereşti: Putna, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente şi centre de artă şi cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului naţional şi universal.

Formele de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriul, clima favorabilă practicării turismului în tot cursul anului, potenţialul hidrografic, faunistic şi floristic bogat, patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan naţional şi internaţional, precum şi binecunoscuta ospitalitate bucovineană, tradiţiile şi obiceiurile populare, specificul gastronomiei fac din judeţul Suceava o adevărată destinaţie turistică.

In județul Suceava se pot practica următoarele tipuri de turism:

a) Turismul Montan

Relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pescuit, mountain bike, via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.

Drumeţiile

Expunerea geografică a munţilor Bucovinei permite realizarea unor trasee turistice de o zi sau de mai multe zile, care pot fi efectuate în circuit sau cu revenire în acelaşi loc din care s-a plecat. Drumeţiile, în marea lor majoritate de dificultate medie sau redusă, sunt legate de staţiunile Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc şi sunt favorizate de înălţimile moderate ale Munţilor Călimani, Rarău, Giumalău, Suhard şi Bistriţei.

Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie în Bazinul Dornelor este de aproximativ 280 km. Există trasee turistice omologate, marea lor majoritate fiind marcate şi întreţinute de către Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi Salvamont din cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei. În masivul Rarău-Giumalău există 24 de trasee turistice amenajate şi omologate, acestea conducând până la Hotelul Alpin «Rarău», Cabana Pastorală (masivul Rarău) sau la Refugiul Alpin de pe Giumalău.

Turismul ecvestru

Județul Suceava oferă posibilitatea practicării turismului ecvestru: echitaţie sau plimbări cu calul. Activitate de marcă în cadrul Parcului Naţional Călimani, turismul călare a înregistrat până acum o foarte bună evoluţie, ca urmare a solicitărilor şi prizei de care s-a bucurat acesta în rândul clienţilor participanţi. Au fost create o serie de trasee şi pachete turistice adecvate turismului ecvestru şi s-au procurat echipamente şi cai pe toate gusturile. Traseele au grade de dificultate diferite: uşoare (cu durate cuprinse între două şi până la patru ore) şi mai complexe (de una şi până la cinci zile).

Escalada, alpinism

Reprezintă o atracţie deosebită pentru sportivii amatori şi alpiniştii profesionişti. Escalada începe în luna mai şi se termină în luna octombrie. Sezonul de escaladă pe gheaţă începe în decembrie şi se termină în martie. Alpinismul se practică atât vara, cât şi iarna, mai ales în Călimani, Rarău – Giumalău, Suhard.

Schi

Principalele zone cu potenţial pentru dezvoltarea domeniului schiabil şi practicarea altor sporturi de iarnă sunt: Vatra Dornei, Crucea, Broşteni, Şaru Dornei, Gura Haitii, Dorna Cândrenilor, Ciocăneşti, Mălini, Cârlibaba, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceviţa. În prezent, Vatra Dornei concentrează cea mai mare densitate de turişti practicanţi ai sporturilor de iarnă. Staţiunea pune la dispoziţie turiştilor 2 pârtii de schi omologate, în lungime de 800 m şi 3.000 m, deservite de un telescaun, un teleschi şi un babyschi, dar şi 2 pârtii de schi fond.

Schiul fond este practicabil pe drumul ce leagă satul Gura Haitii de Fosta Incintă Minieră, dar numai în anumite condiţii, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă, dacă drumul a fost sau nu deszăpezit. Există două pârtii în Vatra Dornei (pârtiile Parc şi Dealu Negru), două pârtii în Câmpulung Moldovenesc (Runc şi Rarău), o pârtie la Gura Humorului si trei pârtii în mediu rural (Suceviţa, Mălini şi Cârlibaba).

Zborul cu parapanta

Pentru zborul cu parapanta, Vatra Dornei este locul cel mai indicat datorită condiţiilor deosebite oferite de Munţii Suhardului, în special în Vârful Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului. Aici se întâlnesc cei mai puternici curenţi de aer din România, se poate zbura ore întregi deasupra Depresiunii Dornei, folosindu-se curenţii. Se poate practica pe tot parcursul anului şi la Prisaca Dornei, Pojorâta, Udeşti, Părhăuţi.

b) Turismul Balnear

Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de dioxid de carbon, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, constituie materia primă pentru o serie de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.

Climatul, posibilităţile curative ale apei, aerului, pădurilor, existenţa unor condiţii bune de cazare au făcut din Solca una din staţiunile balneoclimaterice şi de tratament dintre cele mai renumite din județulSuceava.

La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos, etc.

c) Turismul Cultural

Patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric al judeţului Suceava are o mare valoare şi atractivitate turistică: obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care:

Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca etc.

Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti etc. Județul Suceava este renumit pentru muzeele sale etnografice, bine conturate şi realizate tematic (Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea), precum şi pentru importantele centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiti pentru meşteşugurile lor (Vatra Moldoviţei, Ciocăneşti, Brodina, Poiana Stampei – încondeiere ouă, Marginea, Rădăuţi – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuţi, Arbore – ţesături, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie, Solca – ateliere pentru formarea deprinderilor de viaţă (tâmplărie-sculptură), ce funcţionează pe lângă Centrul de Plasament ”Mihail şi Gavril” Solca, coordonate de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava şi Şcoala de Artă Populară Solca – meşteşugul prelucrării lemnului, coordonată de Şcoala de Arta Populară Suceava, maistru creator, Gheorghe Bîrgăuan).

Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri.

d) Turismul Religios

Turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.

Numărul impresionant al bisericilor din județul Suceava, cu interesantele fresce interioare şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale a UNESCO, în 1993.

În judeţului Suceava, existenţa a numeroase biserici şi mănăstiri precum: Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ,Humor, Putna, Dragomirna, Probota, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava (unele dintre ele fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO) determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi bisericilor.

e) Ecoturismul

La nivelul judeţului Suceava, practicarea ecoturismului este în faza de început. Munţii Călimani se află printre cei mai puţin populaţi munţi din România, dar şi printre cei mai ameninţaţi de intervenţia omului, datorită fostei exploatări de sulf de sub Neagoiul Românesc. În prezent, se pune problema refacerii ecosistemelor forestiere pe teritoriul distrus în urma exploatării sulfului.

Unicitatea Parcului Naţional Călimani, a Parcului Natural Bogdăneasa şi a celui dendrologic de la Rădăuţi, precum şi frumuseţea rezervaţiilor naturale (Fâneţele seculare de la Calafindeşti – Siret, Rezervaţia Cheia Lucavei – Moldovenesc, Rezervaţia „12 Apostoli” – Dorna, Rezervaţia Tinovul Mare – Dorna etc.) constituie potenţial pentru practicarea ecoturismului la nivel local.

f) Turismul Rural şi Agroturismul

Există o serie de factori favorizanţi care dau o notă de optimism dezvoltării acestei forme de turism, precum: densitatea sporită a populaţiei şi a caselor în zonele deluroase şi montane din judeţ, frumuseţea deosebită a acestor zone, calitatea aerului, existenţa unei faune şi a unei flore bogate, monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională, precum şi calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone.

Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în mediul rural, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură.

Numărul pensiunilor rurale din judeţul Suceava a crescut în mod considerabil, mai ales în ultimii ani. Zonele deluroase şi montane îndeplinesc toate condiţiile necesare în sensul dezvoltării acestei forme de turism. O serie del ocalităţi precum: Suceviţa, Vama, Moldoviţa, Putna, Ciocăneşti, Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Şarului, Poiana Şarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cîrlibaba, Poiana Stampei, Şaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Rîşca, Marginea, Argel sunt consacrate în practicarea acestui tip de turism, acestea devenind treptat destinaţii turistice în sine.

g) Turismul de afaceri

La nivel local, unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi traininguri.

Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive.

O oportunitate pentru dezvoltarea turismului de afaceri din judeţul Suceava o constituie existența «Centrului Economic Bucovina». Centrul Economic şi de Afaceri Bucovina este situat lângă Aeroportul Internaţional «Ştefan cel Mare» şi cuprinde spaţii expoziţionale, un parc tehnologic, un incubator de afaceri, mai multe săli de conferinţe şi un restaurant.

Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. Turismul rural este o alternative mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mâncărurilor “ca la mama acasă”, practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.

Manifestări organizate în judeţ

Târgul de Sânziene se desfăşoară în municipiul Suceava în perioada 22-24 iunie, în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Sucevei;

Festivalul Naţional al Păstrăvului, organizat la Ciocăneşti;

Festivalul de Artă Medievală, organizat în luna august la Cetatea de Scaun Suceava;

Crăciun în Bucovina, organizat anual în luna decembrie în municipiul Suceava;

Paşte în Bucovina (Târgul Meşterilor Populari, Drumul Ouălor Încondeiate, Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim etc);

Pelerin în Bucovina, organizat anual, la data de 15 august la Cacica și Putna, la care, pe lângă pelerini catolici din România, sunt prezenţi și pelerini din Polonia, Germania, Franţa, Ungaria, Austria, Italia;

Serbările Zăpezii, organizate în luna februarie în apropierea Pârtiei Parc din municipiul Vatra Dornei, atrag mii de turişti din ţară şi străinătate etc.

Sursa: http://www.turism-suceava.ro/index.php/2-uncategorised/15-suceava-destinatie-turistica

Municipii

Orașe

Comune

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Judetul Vrancea

Judetul Vrancea   Asezare Geografica Are o suprafață de 4.863 km², reședința județeană este municipiul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.